Ce-mi place să mă răsfăţ
În antecamera trecerii,
Sunt din nou pisoiul mamei
Cu stea în frunte
Şi cu ursitoare pe umeri.
Oamenii se împiedică de mine
(Unu, doi, unu doi,
Muncitorii sunt cu noi,
Unu, doi,
Şi ţăranii sunt cu noi,
Unu, doi,
Şi deştepţii, foşti eroi,
Unu, doi).
Mulţi, puţini
Au multă treabă
Şi dau buluc la drumul larg
Care duce la porţile uzinei
De tocat muşchi,
Spinări,
Iluzii
Şi sentimente naţionale.
Eu, leneş de când mă ştiu,
Cu certificat de zăbăuc,
Pândesc un vultur pleşuv.
M-aş prinde de aripa lui
Şi l-aş ruga să mă ia la cer.
Visez cum voi trăi
Când nu vor mai fi secunde.
Şi astfel mi se face lumină
În anticamera eternităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu