Între seară şi răsărit

        

Nu te trezesc să vezi răsăritul,

Cum aruncă scântei pe pământ,

Prefer să ţin aminte o noapte

Şi să fredonez romanţe în gând

Era mult mai frig ca acum

Sau era foarte cald, n-am habar,

De emoţii oricum eram plin

Fiindcă-ţi primisem trupul în dar

Aş fi vrut nu ştiu ce, că aveam

Tot ce voisem, norocul în drum,

Trebuia doar să întind mâna.

Ah, teama de trezirea în scrum.

Tu ai fost ca zâna isteaţă

Care tot bântuia prin poveşti

Juma îmbrăcată, juma goală

Şi ai reuşit să-mi vorbeşti

Ce ai spus nu ţin minte nici dacă

Mă chinui şi mă picuri cu ceară

Mergeam pe ape, călăream iepe

Nu mai conta că era prima oară.

M-ai mângâiat cum ştia mama

Să-mi pună pe frunte o mitră.

Îmi zicea prinţ, tu mi-ai spus rege

Când ai şoptit: deschide şi intră.