Frumoase culori
A împrumutat de la tine
Tânărul mesteacăn
Şi ce tinereţe i-ai dăruit
Când i-ai atins frunzele.
O uşoară adiere
Şi-i ajunge pentru întreaga iarnă.
Dar ce-i iarna, a întrebat iubita,
Rotunjind privirea ca un sân,
Ce poate fi
Când nimic nu este mai suav
Decât aşteptarea.
Atunci am văzut ceaţa
Schimbându-se în rouă.
Îngerii Domnului cântau osanale,
Eu devenisem mic
Precum vârful de ac al albinei
Şi priveam senin
La chipul ei şters
Şi alungit ca un desen bizantin.
Şi s-a luminat la faţă,
În timp ce mesteacănul
Se înălţa.
Păşea cu rădăcini spre munte
La întâlnirea cu mine,
Cu ea,
Cu alaiul de îngeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu