Hei, m-am adresat
vântului,
Voind să aflu
unde se duce
Că de unde vine
îmi era limpede
Că nu ştie nici
el.
Nu a vrut să-mi
răspundă
Ori nu aflase
încă
Fiind şi el
Un simplu slujbaş
Înhămat la căruţa
cerului.
Atunci i-am cerut
să mă ia cu el,
Asumându-mi
riscul
Să mă pierd în văzduh,
Dar şi să fiu
liber
De poftele
pământului.
Te duc eu, am
auzit la ureche,
O şoaptă,
Te duc eu, a
repetat,
Cu mine vei
cunoaşte lumea
De aici şi lumea pe
care o ştiu
Doar cei cu stea în frunte născuţi.
Nu am stea în
frunte, am protestat,
Şi am dus mâna să
probez,
Dar ea deja
mângâiase semnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu