Pagini

marți, 23 octombrie 2012

Regândire




Nu mi-am cătat copilăria
Pe malul Balasanului.

La Cilieniul care-mi dezvolta muşchii
În timp ce femeile scoteau cânepa
Înmuiată de valuri
Cu apa şiroind leneşă
Printre sânii doborâţi
De războaiele bărbaţilor
Soarele pripea prieteneşte.

Mi s-a spus că în pădurea Ţurţanilor
Marele stejar
Mai falnic decât toate catedralele Evropei
Nu mai există
Doborât fiind de un trăznet alb.

Am zâmbit superior pe sub mustaţă
Ştiind că totul trece.

Credinţa bătrânului meu tată
În Dumnezeu
Era aceeaşi.

Patriarh al singurei încremeniri
Vii.




Niciun comentariu: