Mai se află ceva pe deasupra de nori,
Mai este un spaţiu la ceasul de seară,
Când fulgii de nea acopera sori:
Zâmbetul tău care topeşte ceara.
Tu crezi ca tot una-i ce va fi ca să fie,
Chiar de vor curge lacrimi pârâu,
De parcă o piatră ar putea să nu-învie
Când o calci tu cu plete de grâu.
Numai pentru tine am inventat
Marea cea mare şi-o barcă stingheră
Bună să scape piratul bărbat
Care-a predat sorţii singura vela.
Dar înalţă ochiul albastru spre cer:
Nu mai sunt văgăune şi nori
Poet am rămas şi-aşa voi sa pier
Până-ţi vor creste aripi să zbori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu