Pagini

marți, 16 octombrie 2012

Bethleim autochton



ntul și frigul
Trimiteau scrisori nesemnate,
Deși urme de condei aveau pe frunze.

Se strânsese mugurul în sine
Cum inima unei mamei devine pui de pasăre
Când i se lovește pruncul de ghinion.

Țin minte ce speriată era mama
Să nu mă ia Tata la el
Că-i eram zeu ei.

Chemase o vecină la gard
(Străină și ea de locul prăfuit,
Tot venetică printre muritori)
Și începuse să plângă:
Mamă mamă, cred că-mi voi pierde copilul.

Se jelea
(Și ciorile croncăneau
Întunecând cerul
În drumul lor spre marea cea caldă -
Ninsese ce geruri la munte).

Și îngerul Domnului a vorbit
Prin gura bătrânei
(Era albă ca făina,
Ca mâna lovită de lepră
A lui Miriam):
Nu va muri,
Privește cerul nourat
Păsările vor duce cu ele
În neant
Mirosul de putred.

Niciun comentariu: