Bobul de grâu stă
ascuns
Printre firele de
praf,
Abia de-l găsesc
păsări iscusite
Să-şi poată hrăni
zborul.
Luna stă ascunsă
Când se ceartă
îndrăgostiţii
Inconştienţi de
valoarea
Privirii.
Tu, poezie,
Fir nevăzut de
deasupra
Crestei de munte,
Picior de
pescăruş
Pe nisipul uscat,
Urmă rândunicii
în albastru de foc
Al înălţimii.
Tu, durere a facerii,
Moarte cu colţ de
elefant
Albă pe dinafară,
Neagră ca păcura
păcatului.
Te va scoate
fratele meu afară,
De chică te va
lua şi te va arunca
În hăul uitării.
Şi se va vedea limpede
Prima rază
înaintând
În ritmul
poeziei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu