O vreme
Când mi se spunea că sunt mic
Şi nu aveam habar la ce se referă
Uriaşii din jur,
Mă scăpa de figul iernii
Blândul vânt Băltăreţ,
De care scria şi la cartea de geografie.
Venea dinspre Dunăre
(Străbunicii mei fiind dunaveţi,
De dincolo de fluviu)
Cu aburi încălziţi în mediterane
Şi subţiate de arcadele eladeşti.
Acum a dispărut salvatorul
Că au desecat urmaşi lui Lenin, Marx şi Stalin
(Toţi îl urau pe Mărin,
Şi să numi cereţi să-i pun în ordine,
Că ei dădeau ordine,
Părinţii noştri erau executanţi).
Bălţile le-au desecat,
Munţii i-au chelit,
Cărţi au ars,
Inimi au înegrit,
Minţi au tulburat,
Părinţi au ucis,
Copii au schingiut.
Îţi spun asta, iubito,
Ca să ştii că sunt călit
Din generaţie
În veacuraţie,
Iar dacă se mai tâmplă vreun măcel
Ultima fiinţă văzută
Vei fi tu:
Te voi cauta să mă strângi la sân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu