Unde să se ascundă,
Domnule,
Oamenii
După ce au pângărit
şi găurile de şarpe,
Izvoarele
Şi neclintitele
pietre,
Cele pe care îţi
aşezai fulgerul picioarelor.
Nici fiarele
câmpului
Nu mai au unde să
fugă,
Picioarele se se
scufundă-n smoală,
Frunze de plastic
flutură
Pe lângă păsări
Ca blestemul
femeilor sterpe,
Ca bocitoarele de
profesie.
Nu am, Domnule,
Ce pune pe mine,
Orice acoperătoare
s-ar îmbâcsi
De transpiraţia
păcatului.
Pute a baltă
stătută
Prognoza oamenilor
Din veacul de acum,
Astfel ca stau
plecat naintea feţei tale,
Întins la pământ ca
ucigaşul prins
De inamice armate.
Sunt mai gol
Decât neîmplinirile
morţii.
Ai milă de mine,
Fiul lui David,
Tătăl regilor
Şi al mulţilor
netrebnici.
Căci fără margini e
iubirea ta de copil,
Emanuele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu