Presupunere

Nu ai venit nici aseară,

Deşi locul te-a aşteptat,

Pisoiul era la fereastră -

Pleca la vânat.

Luna pândea fetele bete

Să le înşele sau împlinească,

Ea însăşi se logodise

Pe-o creastă.

Pe acoperişul schimbat

În cimitir de iluzii

Exersa pasărea nopţii

Şi blestema duzii.

Aş fi mers la culcare

Obosit de secatul meu vis,

Când s-a uzit mişcând poarta -

Pleoapă pe iris.

O fi fost vântul. Ori tu

Vii uneori fără paşi,

Nu te auzeam, dar ai zis

Că nu mă laşi.