Pagini

duminică, 22 septembrie 2013

Îndrăgostitul timid


Şi ce încet urca
Aburul din ceaşca de ceai
După ce nu am mai băut cafea împreună.

Dar eu mă mulţumeam cu arome amare,
Cum uitarea se împacă ea însăşi cu ea
Şi cum oaia nu mai întreabă
Niciodată păstorul
Unde i-a ascuns ultimul miel.

Şi cum pluteau norii venind dinspre Nord,
Albaştrii ca mare spre care
Se îndreptau.

M-aş fi gândit la tine,
Dar ceva sub coastă strângea inima mea
Ca o coroană de spini.

Şi am privit peste nori
Şi era linişte,
Iar lumina învingea întunericul.

Calm, fără efort,
Ca o şoaptă de iubire
Abia rostită la ureche
De un îndrăgostit timid.


Şi ce frumos încep dimineţile.

Niciun comentariu: