Ca povestea cea sărmană
Care nimeni n-o-a-nţeles,
Trec prin vremea tristă, vană,
Cum prin secoli un eres.
Sunt ca lira spartă-n stîncă,
Sunt ca glasul din pustii,
Sunt ca marea cea adîncă,
Sunt ca moartea între vii.
Dintre chinuri ce mă-neacă
Eu sorbeam mirul curat,
Cum o lebădă se pleacă
Bînd din lacul îngheţat.
Dar cu moartea cea adîncă
Azi eu schimb al vieţii-mi gînd,
Am fost vultur pe o stîncă,
Fire-aş cruce pe-un mormînt!
Care-i scopul vieţii mele,
De ce gîndu-mi e proroc,
De ce ştiu ce-i scris în stele,
Cînd în van lumea o-nvoc.
Crucea-mi pară gînditoare,
Parca arz-a vieţii-mi tort,
Căci prin neguri mormîntare
Voi să văd faţa-mi de mort.
Doar atunci cînd prin lumine
M-oi sui la Dumnezeu,
Veţi gîndi şi voi la mine
Cum am fost în lume eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu