Pagini

joi, 19 septembrie 2013

La gura sobei doldora de jar


Chiar acum am aflat
De ce a fost iarna inventată
Şi de ce mânzul, atunci când se naşte
Tocmai spre laptele mamei lui cată.

Începusem să tremur ca piftia,
Deşi aveam multă treabă
Şi chiar scrisesem un răvaş verii
Care de mult nimic nu mă-ntreabă

Pe unde eşti şi cui cânţi romanţe,
Cine îşi face umbre sub negrele plete,
Îmi amintesc cum îţi luceau ochii
Şi-mi cereai să explic pe-ndelete

Cum e cu aul, cum e-nmulţirea,
Iar tu spuneai că vezi cerul deschis,
Râdeai ca un prunc abia adormit
Când îţi explicam ecuaţii cu ics.

Aş fi făcut focul în sobă,
Dar era mai cald lângă tine,
Ah, vara aceea cu multe drumuri
Când roiau în jurul nostru albine.

Şi un fluture s-a aşezat pe mâna
Pe care o strânsesem cu putere.
Nu-mi mai e frig, caldă Creola,
De când traversăm amândoi albe ere.


Niciun comentariu: