La gura sobei doldora de jar

Chiar acum am aflat

De ce a fost iarna inventată

Şi de ce mânzul, atunci când se naşte

Tocmai spre laptele mamei lui cată.

Începusem să tremur ca piftia,

Deşi aveam multă treabă

Şi chiar scrisesem un răvaş verii

Care de mult nimic nu mă-ntreabă

Pe unde eşti şi cui cânţi romanţe,

Cine îşi face umbre sub negrele plete,

Îmi amintesc cum îţi luceau ochii

Şi-mi cereai să explic pe-ndelete

Cum e cu aul, cum e-nmulţirea,

Iar tu spuneai că vezi cerul deschis,

Râdeai ca un prunc abia adormit

Când îţi explicam ecuaţii cu ics.

Aş fi făcut focul în sobă,

Dar era mai cald lângă tine,

Ah, vara aceea cu multe drumuri

Când roiau în jurul nostru albine.

Şi un fluture s-a aşezat pe mâna

Pe care o strânsesem cu putere.

Nu-mi mai e frig, caldă Creola,

De când traversăm amândoi albe ere.