Cine are nevoie de vânturi
Şi cine de ploi,
S-a întrebat săracu-n colibă
Şi au răspuns copacii şi iarba: noi !
Şi a mai răspuns şi pământul,
Care aşteptase o vară întreagă
Dar, iubitor de roade bogate,
Suferea, nu avea ce s-aleagă.
Apoi s-a mai bucurat marea cea mare
Care voia să se curăţe,
Oltul şi Mureşul au ţâşnit şi ele,
Iar Bistriţa a chicotit: ete, te!
Dar cel mai într-o dungă a fost
Însăşi Creola. Mi-a spus de-a drept
Că a implorat să vină gerul
Şi-abia rezistă să nu-mi cadă la piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu