Luna astă seară era balerină
Dansa în picior într-un copac,
Am urcat până la ea şi i-am spus
Copilă blondă, hai în cerdac.
N-a vrut să intre şi a zâmbit
Cu ironie şi fumuri de astru,
Cerul întreg s-a pus pe râs
De parc-ar fi văzut un cal albastru.
N-am reuşit să dorm toată noaptea,
Plângeam ca pruncul cu un ochi deschis
Până am auzit un glas la fereastră
Care-mi cerea credinţă în vis.
Spre ziua s-a întâmplat nepututul,
De parcă mi-aş fi ieşit din minţi:
Luna stătea pe loitra de car
Iar stelele ne credeau logodiţi.
Nună mare era Steaua polară,
Iar nun chiar domnul Luceafăr.
După aşa năstruşnic noroc
Nu te mira că n-am rămas teafăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu