Măr de septembrie

Pătrunde galbenul în fereastră

Ca nerăbdarea în adolescenţi

Când răsare luna

Şi nimeni nu deschide inima.

Cât de mult o fi privit

Eva un măr

De i s-a întunecat mintea

Şi a avut vedenii.

Eu însumi am mers pe sârmă

Între nepăsare şi păcat

Până am văzut cercul

Perfecţiunii

Sub bluza unei prinţese.

Mi se umple gura de apă,

Cerul devine din ce în ce mai albastru,

Şarpele vorbeşte în simboluri

Şi raiul ia forma femeii.

Trezeşte-mă şi învaţă-mă

Să desluşesc cum îşi aleg albinele mierea.

Lânga mine, Newton neadormit,

Se rostogolesc mere spre

Apa Sâmbetei.

E septembrie

Şi se aud cucuvele în câmpul deschis.

Nu moare nimeni,

Doare se naşte o fiică

A înţelepciunii.