Pagini

miercuri, 11 septembrie 2013

Amintiri, parcă, despre iubita


Pe atunci cerul era neted
Ca un ocean îngheţat,
Eu îţi cântam lerui-ler,
Regele îşi luase tristeţea de braţ.

Unde să plec când totul e zid,
Zisese poetul pierdut între strofe,
Privind la iubita nesigur de tristă
Care cocheta fără stofe.

Nici chiar o cămaşă subţire
Nu mai avea, dar se dăruise
Unui poet cu vagi certitudini
Care se tot mira pare-mi-se.

De atunci privesc înspre stele -
Nu mai sunt răzleţe sau reci,
Ah sânii Elenei din Troia,

Rotunzi ca bobul din teci.

Niciun comentariu: