Psalmul 16

Mare meşter e omul la planuri

Şi bine face că gâneşte

Şi socoate,

Că altfel i-ar intra muştele în ogradă.

Dimitrie Cantemir

S-a gândit să n-o mai ia la fugă

Ca tată-său Constandin

De frica boierilor nărăviţi la turci

(De râdeau lăutarii din cobză:

Constandine

Fugi bine

Nice casă,

Nice masă,

Nice dragă gipâneasă)

Şi a făcut planuri cu ruşii

La un şpriţ,

Crezând că muscalii sunt oamenii

De înţeles,

Iar de-i ieşeau convenţiile,

Acmu, vorba lui Petre Ţuţea,

Am fi dansat toţi cazaciucul.

Noi nu cântăm cazaciocul,

Dar Dimitrie, înţelept cât o mie,

Chiar cât o mie de mie,

Tot a trebuit să fugă

Şi a avut amare bătrâneţi.

Noroc că aprobarea planului

Vine de la Domnul,

Iar inima trufaşă

Nu e pe voia Stăpânului.

Mai bine puţin,

Dar câştigat din muncă

Decât o viitoare grămadă de moloz.

Ieri am văzut o pasăre

Pe o creangă subţire,

Îi era frig, bănuiesc,

Dar era senină

Ca albastrul primăverii.