Marin Preda, Cărți și eroi

”Nu trebuie să găsim cu orice preţ un numitor comun pentru toţi marii scriitori. Poţi să susţii în acest  caz, fără să clipeşti, cum de altfel s-a şi susţinut (G. Călinescu), că şi Dostoievski e balzacian, fiindcă şi la el dramele sînt declanşate de existenţa banilor ; Raskolnikov ucide ca să prade o bătrînă ; în Fraţii Karamazov, faimoasele trei mii de ruble ale lui Fiodor Pavlovici provoacă crima în jurul căreia se încheagă drama. Cine ne-ar mai opri însă atunci să spunem că şi Balzac e dostoievskian ? Vautrin nu e un erou demoniac, care vrea să cucerească Franţa rămînînd în umbră, asemeni" lui Piotr Verkovenski din Demonii ? (operă care nu datorează nimic nimănui). Şi aşa mai departe, poţi să susţii orice, fără să depăşeşti însă, ăsta e riscul, domeniul speculaţiei gratuite.

Am citit un excelent roman de Hans Faliada inspirat dintr-un caz real şi senzaţional descoperit în arhivele Gestapoului, în care eroul, un maistru care lucra la o uzină din Berlin, se hotărăşte să acţioneze împotriva lui Hitler. În timp de cîţiva ani, cu o grijă a amănuntelor specific nemţească, depune în diferite colţuri ale oraşului mici manifeste scrise de el însuşi în care cheamă la luptă împotriva lui Hitler. 
Este în cele din urmă prins de Gestapou şi, înainte de a fi condamnat la decapitare, i se smulge ultima iluzie, că acţiunea lui ar fi folosit la ceva : i se arată pe o uriaşă hartă a Berlinului nişte steguleţe înfipte exact prin locurile unde el însuşi depunea de fiecare dată manifestele ; ele erau aduse voluntar de oameni la Gestapou şi, cu ajutorul lor, care declarau strada unde au fost găsite, s-a putut întocmi o hartă, şi apoi, prin calcule şi deducţii tehnice, s-a putut stabili după un anumit timp exact strada unde locuia cel care le depunea.”

Marin Preda