Câteva milenii mai
târziu, Fiul, cel care fusese parte integrantă a creaţiei, este ispitit de
Satana cu împărăţia acestui pământ, pe El, care crease cerurile şi pământul.
Sper ca ne este limpede că Satana nu este creator, ci un biet surogat. Singurul
lucru pe care poate să - l facă este să înşele, adică să imite, să ia haina
altcuiva, cuvintele altcuiva, să copieze forme.
În acest caz,
artistul se poate socoti creator, doar în măsura în care acceptă că realitatea
prima nu-i aparţine, ea este deja creată. De Dumnezeu, de viaţă, de oameni, de
întâmplări, toate la rândul lor trăgându-se dintr-un punct, singurul dătător de
fiinţă. Aceasta nu înseamnă minimalizarea artistului, ci doar punerea lui pe un
piedestal corect, acolo unde îi este locul.
Printre oameni, este
limpede că nimeni nu este mai sus de cât el atunci când se pune problema
re-creării, iar recrearea, în spaţiul omenescului, este creaţie. Pavel
intuieşte exact diferenţa dintre omul faber şi creator. Oamenii seamănă, cultivă,
seceră, dar cel care face să crească este Duhul Domnului.” Cine este
Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte
slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată
lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat,
dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce
udă nu este nimic; ci Dumnezeu, care face să crească”.[1] Despre om, Psalmistul David ne spune că a
fost făcut cu puţin mai prejos decât îngeri. Este puţin ? Cui nu-i este de
ajuns, este bine să-şi amintească faptul că este un pumn de lut în mâna
olarului şi depinde de Olar dacă va deveni vas de cinste sau de ocara. Înseamnă
asta că omul este nimeni şi odata cu el şi creatorul ? Nicidecum. Dacă vrea
omul, poate să fie fiu de Dumnezeu, şi în planul creaţiei şi în cel al
mântuirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu