Domnule, îţi ştiu numele
De mic,
Din pântecul mamei,
Iar ea mi-a împreunat mâinile
Şi mi-a arătat cum
Să mişc buzele
Ca să-l rostesc.
Nu m-am ruşinat să-ţi rostesc numele,
Domnule,
Nici când nu era la modă,
Iar acum îl rostesc mai rar
Că îl iau prea mulţi în derâdere
Numindu-te ca să fie pozaţi.
Domnule, tu ştii că în gând
Îl rostesc cel mai des,
Acolo ţi-am ridicat templu
Şi nu se aud muzici străine.
Azi noapte, Domnule,
Te-am auzit când ai intrat
În odaie.
Sănătate curată,
Viaţă veşnică
E atingerea ta, Domnule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu