Literatura şi psihologia

Prin psihologia literaturii s-a înţeles:

* studierea scriitorului din punct de vedere psihologic, ca tip şi ca individ;

* studiul procesului de creaţie cu decantarea legilor pihologice care se pot aplica în diverse opere literare;

* influenta literaturii asupra cititorilor;

* impactul literaturii asupra societăţii contemporane sau după aceea.

Toate aceste posibilităţi de abordare a literaturii sunt bine venite şi nu se poate contesta existența acestor trăsături, fie la nivelul autorului, fie al cititorilor, fie în strânsă corelaţie. Nu este însă valabilă şi reciproca. Mai exact spus: s-ar putea constata, de pildă, că toţi marii creatori au ceva anormal în comportamentul lor şi că acest ceva "şui" poate fi studiat şi poate explica, oarecum, multe din paginile literaturii lui, dar nu este valabil şi invers - nu ne spune nimic fapta unui nebun autentic...

Geniul a fost, încă de la începuturile omenirii, obiect de studiu şi i s-a observat ieşirea din comun, din banalitate, până aproape de anormal. Este important însă să observam dacă această abatere a fost spre "în sus" său spre "în jos", dacă depăşirea condiției de normalitate a omului a avut la origine modestia sa, convingerea că există un creator deasupra care trebuie imitat, ascultat, "învăţat", său, dimpotrivă, foloseşti deosebirea sa pentru a-l contesta pe creator.