Amintire banală

Am văut-o pe mama

Făcând pământ

Pentru țest

(Bărbații sunt prea ușori

Pentru asemenea munci,

Ei nu sunt capabili

Să-și vadă nevestele născând,

Cum nici Adam nu a avut habar

Că i se pregătește binele

Ca să nu tragă cu ochiul

Spre animalitate ).

Nu mă miram de dansul ei

În materia perfectă și

Bine dozată: pământ, apă, aer

Și cer.

M-am mirat doar când am observat

Perfecțiunea cercului

În care intrase Soarele.

Cu fiecare azimă

Scoasă din țest

Mai înghițeam câte-o stea.