Promisiune precoce

Când voi scrie

Primul vers va fi despre apă,

Despre curgerea ei mai ciudată

Ca timpul

Şi despre copilul care eram

Înainte de inventarea păcatului.

N-am văzut ura nici în ochii

Câinilor,

Vântul bătea nepăsător dinspre stepă,

Cutremurele existau doar în poveşti,

Tu abia te născuse

(Sau nu),

Dar urma să semeni cu mama.

Când voi vorbi

Am să-ţi povestesc

Cum am fost martor

(Al unei scene

Care se poate numi astăzi

A face curte).

Unde te duci,

A întrebat-o un vecin pe mama,

Prefăcându-se că mă priveşte pe mine cu drag,

Iar ei i se va deschide zâmbetul.

Dar ea n-a mişcat nici-un muşchi al feţei

Şi nici nu l-a ameninţat.

Cine ştie prea multe

Moare, i-a zis.

Iar curtezanul poate trăieşti şi-acum

Dacă nu l-a chemat în vizită

Don Joan.