Unde, Doamne,
Dacă nu la tine
Şi încotro aş privi
Dacă nu mai presus
De ceruri.
Am alunecat cânva
De pe o cărare muntoasă,
În stânga şi în dreapta
Era hăul,
În faţă întuneric beznă,
Iar în spate nu se găsea loc
De întors.
Era noapte, noapte neagră era,
Dar tocmai atunci
S-a trezit tata dintr-un vis urât
Şi a întrebat unde-i e fiul.
Cerul s-a luminat ca seninul,
Drumul a devenit cărare pietruită,
Prăpastiile erau înverzite coline,
Norii se jucau de-a v-aţi ascunsele
Cu genele mele.
Şi acum,
Dacă tu nu-ţi întorci faţa,
La cine să strig,
Dacă bătrânul tată nu mai viseză,
Mama împleteşte fuior de mătase,
Câiini latră ca un clopot spart
Şi vremea a ieşit din ţâţâni
Picurând sare pe rană.
Da, tac, rac, tac,
Ştiu că nu dormi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu