Melancolie de iarnă

Nu, nu mai privi

Cum ninge-n decembrie,

Bacăul nu mai e de mult târg,

Iar târgul nu mai e aşezare de oameni,

Aşa cum mielul dus la tăiere

Nu mai are legătură cu jertfa.

Întâi a fost folosit focul

Pentru ars contradicţia

Şi s-a explicat cercul prin forma piroanelor

Bătute în cap.

Apoi apele au îceput să curgă

Ca păcura blestemată,

În timp ce fraţii se luau

De gât pentru nevasta altuia.

Pământul a devenit noroi

Cu mult înaintea potopului.

Nu aştepta

Să ningă-n decembrie

Nu mai există alb

De când totul e gri,

Chiar miresele se îmbracă

După ce au fost

Dezbrăcate

De fulgi.

Ia-ţi un răgaz

Şi ascultă, de unul singur,  tăcerea.