Nu eram lângă Lună aseară
Şi nici printre stele,
Urcasem pe zidul
cetăţii
Ca să desenez trecerea
timpilor.
Nu este prilej de
oglindire
Mai plin
Decât refaerea
prăbuşirii.
Oameni şi metale,
pietre şi lemne
De chiparoase, tisă sau
stejar
Sunt învinse de carii.
Nu despre zădărnicia
lumii
Este vorba, iubito,
Ci despre locul în care
Merită să priveşti.
Am fugit de
contemplarea crucii,
Cum am fost învăţat
Şi încerc să descifrez
urmele paşilor.
Sensul.
Vulturul pe acoperişul
cerului.
Lasă-mă pe mine să caut
Şi toată găsirea
Se va topi în tine
Şi vei creşte mai
înaltă decât
Cetăţile.
Tu eşti liantul.
Tu eşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu