Certitudini de piatră

Ca Ulisse voi rătăci, iubire,

Chemat de nori sau de mine,

Dar nu voi uita în adâncuri

Că m-ai vrut mire.

Nu voi urca la nesfârșit

Precum acela bolnav de ficați

Și chinuit de vulturi la mers –

Eu nu-s ceilalți.

Tu mi-ai spus-o, întâi pe șoptite

Apoi  ai strigat-o și-n fața mulțimii,

Când ai promis că vei zbura de te chem

Și vor rosti: da-te-mi.

Voi rost vorbele astăzi la prânz

Și mâine, când se ivesc zorii

Și voi alega spre vechi împliniri

Cum zboară cocorii

Fără să le fie foame sau sete

Sau să se închine vreunui apollo,

Nu-mi trebuie decât o speranță

Că ești acolo.

Și știu nu doar că te afli,

Ci și că aștepți cu răbdare

De când mama mi-a zis : ca mine copil

Nimeni n-are.