Privelişti diurne

Ce finisaje, domnule,

Ai poruncit să se desăvârşească

În marele tău palat.

M-am folosit de o lupă modernă,

L-am luat ajutor şi pe Nice,

Dar n-am găsit cusur.

Chiar şi buruienile

Sunt de o perfecţiune

Egală cu mersul stelelor.

Când m-am gândit la iubirea

Tatăluiu meu

M-a apucat ameţeala de fericit ce eram

De parcă aş fi dormit

Cu crinii în odaie.

Pe mine am găsit nişte pete,

Dar nu erau de la tine:

Mă jucasem cu pensula

Şi, copil fiind,

Mi se vedea neîndemânare.

Aha, am zius,

Priveşte dincolo de nori,

Şi vei scăpa de paginile

Pestriţe.

Soarele al mângâierii

Erai aproape

Şi mă strigai.