(lui Ion Barbu)
Beau, beau și iarăși beau
Apă grea din curcubeau,
Și sorb cu guri de albină
Stropii verzi dintr-o lumină.
Și nu știe și nu crede
Că mă-mpiedic în obede
Și că de aș vrea să tac
Aș zice ca rața mac
Dar eu sunt boboc bălan
Și calc apa de un an
Și când văd un curcubeu
Măcăn șui: e-al meu, e-al meu.
Dar a mea ești numa tu
Și te văd chiar și acu
Pe o rază albăstrie
Firav fir de păpădie
Ce se ridică spre cer
Ca păcatul din unghier,
Luat de ploaie și spălat
Când e cerul înstelat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu