Era noapte doar în aparenţă,
Luna se zbenguia ca un peşte
Îndrăgostit de dansuri nescrise
Şi nici nu ştia că iubeşte.
Eu am ieşit la cules de luceferi
Şi te căutam pe albe poteci,
Paseri adormite îmi dădeau de veste
Că vei trăi alături de mine în veci.
Unde eşti, Sulamita, pe unde
Îţi porţi paşii delicaţi ca petala
Am vrus să întreb, iar ecoul
Mă ironiza cu ala şi bala.
Supărat am încălecat calul
Şi am luat-o la fugă-n livezi
După un deal ţi-am auzit glasul:
Sunt regina ta, de mă vezi.
Te-am văzut, Sulamită subţire
La trup şi cu lunge picioare,
Hai să ne jucăm de-a tata şi mama
Şi să ne rostogolim până-n vale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu