I-am spus în doară, odată,
Deşi de felul meu sunt discret
Că am mai cochetat cu o fată
Pe când dansam menuet.
De atunci se tot uită piezişi
Priveşte în jur, e geloasă
Nu vrea să-mi arăt formele-n ginşi
Şi m-ar trimite la urâta cu coasă.
Am vrut să dau oarece explicaţii
Când treceam sub un pâlc de arini
Şi tot împărţeam luna în fracţii
Cum facuseră vreo doi gagarini.
Luna, i-am spus, numai astrul de noapte
Ştie de dragostea mea – şi-înc-o stea.
Şi-a ţipat cât putea, uitase de şoapte
Devenind ca mă-sa: şi dură şi rea.
Voia să ştie pe loc şi acum
Care e steaua şi cum se numeşte.
M-am oprit alene în mijloc de drum:
Nu există o alta, doar tu eşti ce este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu