Doina senectuții

Te-aș plimba, mândră, pe vale

Dar simp o durere-n șale

Și tare aș vrea s-o-îngrop

Vreo doi metri într-un hop.

Apoi să te iau de mână

Să cântăm o săptămână,

De-le bune, de-le rele

Că n-or fi păcate grele.

Erai mândră când te-am luat

Nu știai ce-i un oftat,

Te te cățărai pe scară

Eu te cercetam sub poală.

Mai ții minte la scăldat

Când eu rău m-am supărat

Și te trăgeam spre zăvoi

De râdeau cucii de noi

Două gâște și o rață

Parcă le vedeam prin ceață -

Erai frumoasă ca luna

Rumenită cum e pruna.

De-apari iară la pârleaz,

Voi uita de-orice necaz,

Urcăm amândoi pe cai

Și-oi fi iar voinic de plai.