Adam abia-abia se ținea pe picioare,
Că trăsese un pui de somn
Și-l
cam dureu șealele
Nefiind învățat să doarmă
Pe o parte
Și nici pe spate nu exersase.
Era cam spre seară
Și-l aștepta o zi de odihnă.
Cânde se îngână ziua cu noapte
Apare misterul:
Amestec de speranță
Și teama de nimic -
Caldă
Și nedureroasă.
Luna era rotundă ca portocala,
Soarele devenise blând ca un miel
Și din păpușoi
S-a ivit Eva.
Pac- poc, bătea inima lui,
Poc-pac, răspundea inima ei.
Ce face eu, Domnule,
Cu ființa aceasta
Un fel de eu
Cu mere în dreptul inimii
Și a coastelor
Deschise ca un gând,
E firavă și nu știu
De unde s-o apuc.
Nu-ți face griji,
I-a răspuns ecoul,
Știe ea tot.
Doar apropie-te.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu