Pagini

duminică, 31 martie 2013

Amnezie sfântă



Mi-am pierdut memoria, Domnule,
Dar nu sunt grijorat –
Prietenul meu Enkidu mi-a spus
Că astfel toate cele auzite par noi
Și scapi de îngâmfare.

Mai rău e, Domnule,
Că și mințile mi-am pierdut,
Joc baba-oarba cu mine,
Eu strig, eu răspund,
Ecoul e în pădurile
Ignoranței mele.

Puterea,
Nu mai am puterea să duc
Până la capăt întoarcerea.

Prispa e goală, Domnule,
Pe temelia ei era scrisa vorba disperatului
Că tu ai fi murit.

L-am căutat
Să-l întreb de unde știe,
Dar drumul spre negație era așa de neted,
Șters,
Asfalt nemțesc.
Punctuație helvetă,
Și alte performanțe nobeliene
Că am alunecat.

Am avut noroc, Domnule,
M-ai doborât cu fața în sus
Și am văzut Cerul.

Era cerul tău,
Neuitatul cer,
Cel din care ai suflat
Infinită particulă de Unu.


Mi-am pierdut memoria, Domnule,
Dar nu sunt grijorat –
Prietenul meu Enkidu mi-a spus
Că astfel toate cele auzite par noi
Și scapi de îngâmfare.

Mai rău e, Domnule,
Că și mințile mi-am pierdut,
Joc baba-oarba cu mine,
Eu strig, eu răspund,
Ecoul e în pădurile
Ignoranței mele.

Puterea,
Nu mai am puterea să duc
Până la capăt întoarcerea.

Prispa e goală, Domnule,
Pe temelia ei era scrisa vorba disperatului
Că tu ai fi murit.

L-am căutat
Să-l întreb de unde știe,
Dar drumul spre negație era așa de neted,
Șters,
Asfalt nemțesc.
Punctuație helvetă,
Și alte performanțe nobeliene
Că am alunecat.

Am avut noroc, Domnule,
M-ai doborât cu fața în sus
Și am văzut Cerul.

Era cerul tău,
Neuitatul cer,
Cel din care ai suflat
Infinită particulă de Unu.

Niciun comentariu: