Mi-am
pierdut memoria, Domnule,
Dar nu sunt grijorat –
Prietenul meu Enkidu mi-a spus
Că astfel toate cele auzite par noi
Și scapi de îngâmfare.
Mai rău e, Domnule,
Că și mințile mi-am pierdut,
Joc baba-oarba cu mine,
Eu strig, eu răspund,
Ecoul e în pădurile
Ignoranței mele.
Puterea,
Nu mai am puterea să duc
Până la capăt întoarcerea.
Prispa e goală, Domnule,
Pe temelia ei era scrisa vorba disperatului
Că tu ai fi murit.
L-am căutat
Să-l întreb de unde știe,
Dar drumul spre negație era așa de neted,
Șters,
Asfalt nemțesc.
Punctuație helvetă,
Și alte performanțe nobeliene
Că am alunecat.
Am avut noroc, Domnule,
M-ai doborât cu fața în sus
Și am văzut Cerul.
Era cerul tău,
Neuitatul cer,
Cel din care ai suflat
Infinită particulă de Unu.
Mi-am
pierdut memoria, Domnule,
Dar nu sunt grijorat –
Prietenul meu Enkidu mi-a spus
Că astfel toate cele auzite par noi
Și scapi de îngâmfare.
Mai rău e, Domnule,
Că și mințile mi-am pierdut,
Joc baba-oarba cu mine,
Eu strig, eu răspund,
Ecoul e în pădurile
Ignoranței mele.
Puterea,
Nu mai am puterea să duc
Până la capăt întoarcerea.
Prispa e goală, Domnule,
Pe temelia ei era scrisa vorba disperatului
Că tu ai fi murit.
L-am căutat
Să-l întreb de unde știe,
Dar drumul spre negație era așa de neted,
Șters,
Asfalt nemțesc.
Punctuație helvetă,
Și alte performanțe nobeliene
Că am alunecat.
Am avut noroc, Domnule,
M-ai doborât cu fața în sus
Și am văzut Cerul.
Era cerul tău,
Neuitatul cer,
Cel din care ai suflat
Infinită particulă de Unu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu