Biografie recentă

Credeam că s-a sfârșit simfonia

Când din neguri a apărut sluta.

Și-am zis că să se ducă și mia

Dacă tot mi se răpise suta.

Alergam pe drum și nu vedeam nordul

Și-am fost întrebat eu unde merg.

Ia-mi trupul, am zis, ia-l tu și du-l

În locul unde paralele converg.

Știam să gust din plin veșnicia

Dar buzele nu mai aveau glas

Așa cum pățise profet Ieremia

Dintr-n neam socotit nobil vas.

La răscruce m-a așteptat semnul

Unde se răspunde  da sau nu,

Și fără să aleg între plusuri și nul

Am fredonat: vin cu tine acu.

De atunci sunt dus pe cărări

Cu pășuni și albe izvoare

De păstorul ce se-arată în zori

Ca să-i cânte muritori osanale.

Precum se vede, buzele-atinse

De cărbunele scos din focul roșcat

Era un simbol de armatele-învinse.

M-agăț de o rază: sunt iarăși salvat.