Pagini

luni, 12 mai 2014

Spovedania Penelopei


Tu, haimana de ape,
Ai văzut în ogradă
Numai pețitori nespălați
Și câțiva mâncăi
Capabili la nevoie
Să frigă și cotețul
Nu doar câinele.

Dar erau și câțiva care miroseau
A bărbat
Și tare bine mi-ar fi fi prins unul
În miez de noapte,
Când arde cearșeaful,
 Susură nisipul,
Se-ncing picioarele,
Dor sâni,
Urlă stelele,
Fuge gândul nălucă.

Umblai hai-hui, bărbate,
Adăstai la sirene cu guri de meduză,
Dormeai liniștit, grec parșiv.

Știai că nu-ți uit ochi,
Porc bătrân ce ești.

Și-ai să mai fugi odată.


Niciun comentariu: