Pagini

miercuri, 14 mai 2014

Pastel

Se aplecau crengile
Ca femeile spășite
În rugăciuni de căință,
Vântul se strecura anevoie pe sub frunzele
Grase de verde, îmbibate de viață,
Cocoșate de luminile primăverii.

Tu treceai măiestoasă
Pe sub coloanele de mesteceni,
Umbrela părea o pălărie enormă,
Înaintai cu siguranța reginei,
Iar viforul serii
Se dădea în lături
Să poți aluneca lin
Ca o gondolă
Pe apele calzi
Ale bătrânei Veneții.

Și norii plângeau

De singurătate.

Niciun comentariu: