O ia la vale tristeţea
Ca apele după ploile cu torenţi,
Când se rup digurile nepăsării
Şi face incompetenţ clăbuci,
Dar unde-s caii?
Curând vor veni căldurile mari
Născătoare de secetă
Şi de muşte la arat
Specializate în explicaţii inutile,
Eu voi privi iarba
uscată
Şi voi intreba
Unde-s caii.
Voi vrea să fug în
munţi
Sau în large
câmpii,
În nori să scapere
copitele potcovite,
Fulgere să aprindă
potcoavele,
Dar unde sunt caii.
Chiar aşa:
Unde sunt caii.
De ce nu li se vede
coama
Deasupra munţilor
Şi unde mi-e rostul
Fără cai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu