Pagini

joi, 8 mai 2014

Ciudăţenii diurne

Am întâlnit-o pe câmp,
Era desculţă
Şi abia se mişca.

Poate eram obosit,
Cu roua pe ochi
Şi nu-i observam înaintarea.

Urechile mele bătrâne
Nu-i desluşeau zborul de aripi
Printre frunzele crude.

Plouase cu ură câteva zile,
Ploaie în dispreţul ruşinii,
Ploaie bici pentru lutul firav.

Apoi s-a arătat întreagă
Mireasă a universului necunoscut
Ca un semicerc al infintei credinţe.

De atunci sunt bolnav de sublim
Lacrima încremeneşte între gene

Şi mă las dus de aripa iertării.

Niciun comentariu: