Am întâlnit-o pe
câmp,
Era desculţă
Şi abia se mişca.
Poate eram
obosit,
Cu roua pe ochi
Şi nu-i observam
înaintarea.
Urechile mele
bătrâne
Nu-i desluşeau
zborul de aripi
Printre frunzele
crude.
Plouase cu ură
câteva zile,
Ploaie în
dispreţul ruşinii,
Ploaie bici
pentru lutul firav.
Apoi s-a arătat
întreagă
Mireasă a universului
necunoscut
Ca un semicerc al
infintei credinţe.
De atunci sunt
bolnav de sublim
Lacrima
încremeneşte între gene
Şi mă las dus de
aripa iertării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu