Mesajul domnului meu e clar
Ca apa de izvor,
Mai clar decat seninul cerului,
Mai limpede decât privirea
pruncului.
Când a fost nevoie
Domnul meu a vorbit prin tunete
Prin cutremure de pământ,
Prin foc şi potoape,
Dar esenţa era de acelaş soi.
El spune celor răi
Să nu ridice capul sus
Că vor pieri ca primul îngânfat
creator de beznă,
Iar salvarea nu le va veni
Nici din Est şi nici de la Apus.
Si, Doamne, ei nu pricep nimic
Şi continuă să vorbească cu
trufie,
O boboroseală mai deranjantă decât
ţipătul păunului
Şi nesuferită ca un croncănit
De cioară flămândă.
Eu nu am ce face
Şi-mi astup urechile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu