Chiar mă gândeam,
Creola,
(Nu ştiu dacă
aveam un fir precis),
Dacă îţi
aminteşti vreodată ora
Când o-ntâlnire
s-a schimbat în vis.
Ce-i visul dacă
nu sunt stele-n cer
Şi nici spre ziuă
nu apare Luna.
Tu te-ai ascuns
ca frica în ungher
Când vechi
profeţi reamintesc furtuna.
Şi chiar a fost o
mare vijile
Când am simţit
din depărtare paşii,
Venei zburând, cu
sâni rotunzi sub iie,
Iar eu abia
suflând număram aşii.
În depărtării s-a
auzit un tunet,
Aproape, chiar
sub noi, mişca ecoul,
Te-ai răsucit în
pas de menuet.
Nu mai ştiam de-s
mort ori vine noul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu