Te-am văzut în oglinda Lunii,
Erai ca un
ghiocel desfrunzit
Şi proaspăt
logodit cu lumina,
Doar zâmbetul te
transformase-n fiinţă.
Semănai cu Ileana
din poveşti,
Albă ca
sufletul unui copil,
Păcatele nu
trecuseră pe uliţa ta
Şi luminai.
Vino, mi-ai zis,
Şi-abia ţi-am
deslujit glasul.
Era ca un cântec
de sirenă neucigătoare.
Şi urc pe razele
timpului
Ca o cărăruie a
nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu