Cad stropii pe acoperiş
Cum nucile în iarbă-şi cată loc,
Mai vino iarăşi pe furiş,
Jarul n-apare fără foc.
Vei fi scânteia care joacă
Spre cer cât ochii vor cuprinde
Cearşaful de sub mine-i leoarcă
L-aş dărui, dar un l-aş vinde.
Ţi-ar sta mai bine la fereastră
Visând la vremi cu soare veşnic
Şi regretând că nu eşti castă,
Când eu rânjesc, cocoş netrebnic.
Iubito, stai şi-ascultă ploaia,
Nu-i vremea încă de oftat,
Nu mai citi, dă iute foia,
Câştigă-ţi locul de pe pat.
Întinde-ţi calm cămaşa albă,
S-a terminat cătarea vană,
La gât îţi voi depune-o salbă
Şi m-oi griji să nu-ţi fac rană
Când ploaia va pătrunde-n casă
Spărgând pereţi şi nepăsare.
Nu vei afla ce urme lasă,
Timpul nedevenit uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu