Ceartă cu Solomon

Pe vremuri existau stăpâni și robi

Și să nu-mi spuneți că e la fel și-acum

Solomon care era înțelept

Spunea și vorbe cu valoare de scrum.

Una era despre ce-a fost va mai fi

Dar n-a explicat că nu se poate

Să faci un cerc din colț de pătrat

Și nici să cârpești oglinzile sparte.

Și de ce-a ridicat temple străine

Doar ca să arate că deștept

Mare noroc a avut cu tătâne-său

Care s-a inchinat doar la cel drept.

Robii erau robi și stăpânii stăpâni

Romanii habar n-aveau se sunt huni

Răilor le se spunea la loc câine

Iar copiii știau de joarda de-aluni.

Mai încoace, până la mine-n odaie

Abia se știe ce-i jos și ce-i sus

Deșteptul e tratat de potaie

Iar prostul elogiat de Apus.

Noroc cu mine că  știu de la tata

O rugăciune și niște cuvinte

Și că de mă dor mațele

Nu mă voi vinde pe blidul de linte.