David de-aş fi
Aş scrie către mai marele
Cântăreţilor
Să urce pe Sion
Şi să nu mai coboare vreodată.
Cântăreţii nu mor de foame
De frig
Sau de frică,
Pasărea ger nu le atinge urechea.
Hrană îşi au
Ca prigorii
Numai din zbor,
Cum eu trăiesc strângând
Între mâini
Amintiri
Şi între pleoape
Speranţa.
Mâine, după masa de seară,
Voi ieşi pe balcon -
Mi-a şoptit băieşa Batşebei
Că va fi lună plină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu