De-ale poeziei

Eminul se voia pasăre

Alături de o iubită

Cu pene,

Dar el era de la naştere

Ioan Gură de Aur

Şi nu putea fi înţeles de femei

Deşi le vorbea limba maternă.

Cu motanul ar fi vrut

Să locuiască

Într-o tărâm sudic,

Aşa cum te invit eu,

Când mă dor genunchii

Iar tu cânţi la vioară

Prin oraşe germanice.

Tocmai încerc un acord

Între subiect şi subiecte,

Şi urmăresc cum se minte flacăra

Pe sine

Crezând că ea muşcă

Din lumânare.

Nu te voi mângâia astăzi,

Deschid gereastra

Să te sărute lumina.