Am uitat de nori,
Deşi nu voiam,
Eu fiind frate bun cu ei
Şi plecând adesea în excursii.
În luna lui Cuptor
Printre grâne coapte
O pată închisă la culare
Era mai importantă decât o pânză
Albastră
Semnată de Van Gogh.
Dar ce-mi pasă mie
De cota de piaţă
A bunurilor pământeşti
Când ştiu că tu ai schiţat
Scara care trece peste nori.
Chiar acum m-am urcat în balansoar,
Iubito,
Şi aştept să ne dăm peste cap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu