Îndrăgostitul
ridică pleoapele
Şi, ziua sau în
noapte de păcură,
Şopteşte chemări
Spre soarele care-i topeşte
Inima fragedă
Ca gâtul unui miel.
Bătrânul îşi
propteşte picioarele
Nesigure ca acordul
unui contrabas
Nimerit din
eroare la concert
Şi în afară de
scoarţa pământului
Şi misterul de
sub ea
Stăpâneşte doar
aşteptarea
Şi rosteşte o
rugăciune
Spre orice.
Dar eu, domnule,
Cel mai greşit,
Fiu şi frate
geamăn al greşelii,
Cui să mă adresez
Dacă te-ai
plictisit
De mersul meu
şchiop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu